Scurgerea fluida, transparenta si felul in care procedeaza medicul

        Scurgerea fluidă, transparentă Alergia la diafragmă sau la prezervative provoacă secreţie fluidă, transparentă Această secreţie nu este o scurgere. Tratamentul constă în administrarea medicamentelor antibiotice, antimicotice, sau antivirale în funcţie de patogen. Pe perioade scurte se pot aplica spălături vaginale cu apă şi oţet, în vedem reducerii simptomelor.

Scurgerea de culoare gri deschisa si verde deschisa

     Scurgerea abundentă, de culoare gri deschisă indică o infecţie bacteriană. Cauza o poate reprezenta lipsa de igienă a unuia dintre parteneri. In cazul femeilor însărcinat sau diabetice, respectiv după un tratament cu penicilină sau cu alte antibiotice, scurgerea de culoare verde deschisă indică o infecţie micotică.

Scurgerea de culoare galbena sau alb-galbuie si scurgerea de culoare alb-galbuie , galben verzuie sau maro deschisa

      Scurgerea galbenă sau alb-gălbuie însoţită de senzaţie de arsură, mâncărime, durere la urinare poate indica o boală venerică.Secreţia colorată, spumoasă şi mucoasa iritată, roşie sunt semne sigure ale infecţiei cu bacteria Trichomonas. în cazul în care infecţia este asociată cu infecţie urinară, actul sexual devine deosebit de dureros.

In cazul in care scurgerile contin sange

        Rezistenţa la infecţii a vaginului scade odată cu vârsta. Iritaţia mucoasei dă senzaţie de usturime sau mâncărime şi poate cauza uşoare scurgeri cu sânge, în unele cazuri actul sexual poate fi dureros. Scurgerea sângeroasă poate indica o inflamaţie a trompei uterine, prolaps sau ruptură uterină. Pierderea sarcinii este însoţită tot de scurgere sângeroasă. Deoarece şi tumorile pot cauza scurgeri, în toate cazurile adre-saţi-vă medicului ginecolog.

Aparitia scurgerii

          In toate cazurile, scurgerea vaginală este o tulburare a florei vaginale, o iritaţie a mucoasei. Cauza apariţiei acesteia o reprezintă lipsa igienei corespunzătoare, sau dimpotrivă, spălăturile vaginale inutile cu apă sau soluţii dezinfectante.Infecţiile vaginale pot fi cauzate şi de bacterii sau alţi agenţi patogeni, transmisibili pe cale sexuală.Din acest motiv şi partenerul trebuie consultat de către medic, iar în caz de nevoie şi acestuia trebuie administrat tratament.O inflamaţie însoţită de scurgeri abundente poate fi provocată şi de infecţiile urinare sau de lipsa igienei în timpul menstruaţiei.

Scurgerile vaginale

            Vaginul este păstrat umed de secreţia mucoasei vaginale incoloră şi fluidă. Cantitatea secreţiei este variabilă.La ovulaţie, în timpul sarcinii şi ca efect al excitaţiei sexuale, în mod natural, cantitatea secreţiei creşte.Vaginul fiind un organ deschis spre exterior, bacteriile, ciupercile şi alte microorganisme pot pătrunde cu uşurinţă în interior. Dezvoltarea microorganismelor pătrunse este inhibată de bacteriile producătoare de acid lactic din secreţiile vaginale.

Afectiuni psihosomatuce si spasmul sfincterului esofagian interior

          In caz de afecţiuni psihosomatice, problemele funcţionale ale organismului se pot explica prin diverse probleme psihice. Depresia acută poate fi urmată de slăbire, apatie şi pasivitate. Adesea, bolnavul se adreseazi medicului numai ca urmare a îndemnului hotărât al celor apropiaţi. Spasmul sau îngustarea sfincterului esofagian inferior este o afecjiune însoţită de slăbire anormală, ce apare la nou-născuţi. Spasmul sfincterului obstrucţionează stomacul şi noul-născut vomită tot ce i s-a administrat .

Bronsita cronica si afectiuni ale stomacului

       Ca urmare a bronşitei cronice de durată, bolnavul oboseşte cu uşurinţă şi scade în greutate. In cazul afectiunilor stomacale , aparitia ulcerului gastric se datoreaza lipsa poftei de mâncare şi problemele stomacului şi intestinelor, legate de digerarea alimentelor.In cazul în care, după masă, bolnavul acuză dureri abdominale puternice bineînţeles că va mânca mai puţin, în fe faza acută a ulcerului gastric, se poate aştepta o tea. scădere în greutate.

Tumorile si infectiile

         Tumorile maligne sunt, de asemenea, însoţite de scăderea anormală a greutăţii. La debut, unicul simptom îl reprezintă lipsa continuă de apetit, care poate fi însoţită de stare de oboseală şi ocazional de stare febrilă. In cazul infectiilor ,  anumite tipuri dintre acestea atacă insidios organismul. Din acest motiv, primul semn ce poate fi identificat este scăderea în greutate. De restul simptomelor, aparent nesemnificative, bolnavul îşi aminteşte numai când medicul îl întreabă în legătură cu acestea.

Probleme ale functiei tiroidiene si ale diabetului zaharat

        In primul caz , afectiunile specifice functiei tiroidiene apar când activitatea tiroidei se intensifică şi, din acest motiv, organismul consumă toate rezervele naturale de grăsime. Bolnavul devine iritabil, îi creşte pulsul, nu suportă căldura, transpiră şi slăbeşte. In cazul diabetului acesta cauzează scăderea bruscă a greutăţii, mai ales la tineri. Semnul incontestabil al bolii îl constituie setea accentuată şi creşterea cantităţii de urină. Cantitatea de urină poate atinge zilnic 5-6 litri.

Infectia cu tenie si afectiunile organelor hematopoietice

        Bolnavul are poftă de mâncare, se alimentează bine, dar cu toate acestea slăbeşte. Simptomele afecţiunii sunt oboseala şi durerile abdominale. Tenia este un parazit care trăieşte în intestine. In cazut afectiunilor organelor hematopoietice , bolile generate acestor organe erau dificil de tratat in trecut . In zilele de astăzi, posibilitatea însănătoşirii este mult mai ridicată. în cazul acestor afecţiuni, scăderea în greutate este însoţită de o stare de oboseală şi, în anumite cazuri, de mici sângerări ale pielii.

Alcoolismul si perioada de pubertate a femeilor

         Şi consumul excesiv de alcool poate cauza scăderea bruscă a greutăţii. In astfel de cazuri trebuie să vă adresaţi imediat medicului. In cazul alcoolismului avansat scade rezistenţa organismului faţă de bolile infecţioase. La fetele aflate în perioada de pubertate, unul dintre factorii care pot cauza scăderea în greutate este şi surmenajul psihic.

Pierderea anormala a greutatii si cauzele acesteia

         In cazul în care, fără a avea un motiv deosebit, pierdem mult din greutatea corporală şi slăbim brusc, trebuie să identificăm obligatoriu cauza. Pierderea anormală a greutăţii este un fenomen simptomatic serios, care nu trebuie neglijat. Pierderea anormală a greutăţii poate avea diverse cauze. Este posibil ca aceasta să fie cauzată de diverse afecţiuni ale stomacului , ficatului, intestinelor sau pancreasului ori alte probleme de absorbtie . 

Varicela si alergiile

       Copilul bolnav de varicelă suportă foarte greu mâncărimea. Ajutaţi-1 să nu scarpine erupţiile, deoarece acestea lasă semne diforme pe viaţă. In cazul alergiilor , organismul anumitor persoane răspunde la anumite substanţe - de exemplu la polen, plasture, detergent, anumite alimente, etc. Aceste reacţii sunt însoţite des de mâncărimea ochilor sau a pielii. Unul din trei oameni spun ca unii membii ai familiilor lor au trebuit sa faca schimbari in dieta din cauza alergiilor alimentare . 

Diabetul zaharat

      Diabet zaharat (Diabetes mellitus) transmite bolnavului la aparitia sa o senzatie sete puternică. Aceasta poate fi însoţită şi de o uşoară mâncărime. La vârstă tânără, simptome-le apar rapid. Procesul este mult mai lent în cazul diabetului apărut la vârstă înaintată, care afectează persoanele de peste cincizeci de ani.

Scabia si intepaturile de insecte

       Paraziţii acarieni sapă şanţuri lungi în stratul superior al pielii, care se manifestă pe părţile corpului atacate sub forma unei dungi de cu loare închisă - în special pe mâini. Această mâncărime este aproape insuportabilă. Majoritatea înţepăturilor de insecte, cum ar fi şi înţepătura de păduche, cauzeazi o mâncărime intensă, uneor chiar o durere puternică. Scabia este transmisa in general prin contact apropiat , intim , spre exemplu dormirea in acelasi pat sau atingerea unei persoane scabie . 

Recomandari in caz de mancarimi

        
       Nu vă scărpinaţi nici măcar când pielea vă mănâncă foarte tare, deoarece prin aceasta senzaţia se intensifică. Sunt disponibile numeroase unguente împotriva mân-cărimii, de exemplu împotriva înţepăturilor de insecte, sau sub formă de pudre şi tincturi. Poate ajuta şi spălarea pielii cu apă rece sau alcool sau aplicarea unei pudre antihistaminice. In caz de mâncărime persistentă adresati-vă medicului, pentru ca acesta să stabilească dacă este sau nu vorba de un simptom al unei boli serioase.

Senzatia de urticarie

         Erupţiile sunt cauzate de alergie - adică de sensibilitate la anumite substanţe. Urti-caria este o erupţie cu papule plate, în mare parte albicioase, înconjurate de o roşeaţă a pielii - ca şi cum pielea ar fi fost atinsă de o urzică. Acestea şi alte erupţii provoacă mâncărimi puternice. Pot afecta pielea din orice regiune a corpului inclusiv scalpul , buzele , palmele si talpile . Vindecarea se poate face prin ingrijirea adecvata a leziunilor , monitorizarea de catre un medic specialist a starii generale si a evolutiei sub medicatie . 

Starile nervoase si afectiunile renale

         In foarte multe cazuri mân-cărimea este simptomul unei stări de excitaţie, de nervozitate sau al unei boli psihice. Foarte des, dacă rinichii nu funcţionează corespunzător, iar nivelul din sânge al unor substanţe toxice rezultate din metabolism este mai ridicat decât valoarea normală, întreaga suprafaţă a corpului ne mănâncă, astfel, pruritul poate fi primul semn al unei afecţiuni renale.

Hepatita

          La început se îngălbeneşte albul ochiului, apoi şi pielea. Pe lângă mâncărime, alte simptome sunt oboseala, lipsa poftei de mâncare scăderea în greutate. In fond hepatita este o inflamatie a ficatului si poate fi acuta sau cronica . Ficatul este singurul organ care se regenereaza , uneori chiar complet . In cazut altor organe tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatricie , ca si cele de pe piele . Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule . 

Senazatiile de mancarime si motivul aparitiei acestora

        Diferenţa dintre mâncări-me (prurit) şi alte senzaţii asemănătoare - ca senzaţia de arsură şi furnicături - este vagă. Reacţionăm involuntar la stimul când ne scărpinăm. Prin aceasta mâncărimea încetează pentru scurt timp, însă ulterior se va continua mult mai puternic. Motivul aparitiei acestor simptome de mancarime poate fi cauzat de boli total diferite . 

Sfaturi privind combaterea febrei

Febra poate fi scăzută prin plasarea pe membre a unor comprese sau prosoape umezite cu apă rece . Copiii sunt, în general, mai sensibili la febră decât adulţii, din acest motiv temperatura lor trebuie măsurată regulat, dimineaţa şi seara, chiar şi când au numai o stare subfebrilă. Transpiraţia bolnavului cu febră indică, în general, scăderea temperaturii. Transpiraţia şi, prin intermediul acesteia, transferul de căldură, pot fi intensificate prin administrarea de lichide călduţe şi în-velirea bolnavului.

Masurarea febrei

         Temperatura corporală poate fi măsurată rectal, oral sau axilar (sub braţ). Atunci când temperatura este măsurată sub braţ, rezultatul este cu 0,3-0,5°C mai scăzut decât în cazul măsurării într-o cavitate a corpului. Pentru acurateţe, măsurarea temperaturii cu un termometru obişnuit cu mercur durează 10 minute. 

Semnificatia febrei

         Febra este o parte a mecanismului de apărare al organismului. Astfel, febra reprezintă doar un simptom al unei afecţiuni care trebuie tratată (excepţie făcând cazul, în care febra este atât de ridicată, încât reprezintă în sine un pericol pentru organism). Cu toate acestea, pentru o bună funcţionare a organismului este necesară scăderea temperaturii. Febra excesiv de ridicată îngreunează circulaţia şi funcţiile inimii. Este dăunătoare pentru elementele constitutive ale celulelor şi afectează mai multe proteine importante pentru organism. In cazul unei temperaturi ridicate, este necesară măsurarea periodică a acesteia. în funcţie de modificările curbei termice se poate determina boala.

Febra

         In cazul în care temperatura normală a corpului (cca 36,5°C) creşte uşor, avem stare subfebrilă (37,5°C), o temperatură între 38-39°C reprezintă febră, iar între 39-40,5°C este febră ridicată. Dacă temperatura corpului depăşeşte 40,5°C există pericol de moarte. Uneori, ca urmare a unei suprasolicitări fizice, temperatura corpului poate creşte la 39°C pentru un scurt timp, însă aceasta nu este febră.  Febra nu este o boală, ci un simptom al unei inflamaţii, infecţii, intoxicaţii sau al unei alte boli. Adesea este însoţită de frison, senzaţie de piele de găină, roşeaţă, transpiraţie.